”În data de 31 octombrie 1974 mă aflam pe aerodromul Bacău, împreună cu generalul Niculescu şi generalul inginer Bucur Vasile. Îndeplineam funcţia de inspector în tehnica pilotajului pentru aviaţia supersonică în cadrul C. Av. M. În acea zi am zburat împreună cu colonelul Tache Dumitru, am fost surprinşi de decolarea lui Stănică, fără să aibă aprobare, a fost un mare scandal. Am decolat imediat cu o dublă de MiG- 15, deoarece Centrul de Instrucţie al Aviaţiei de la Bacău executa zbor de instrucţie şi în start se aflau avioanele acestei unităţi. La momentul decolării, eu şi cu colonelul Tache ne aflam în zebră. N-am putut să executăm fotografii deoarece aparatul era închis la ofiţerul cu contrainformaţiile în birou. Noi am făcut acest zbor de însoţire pentru a observa dacă se întâmplă ceva. Generalul Niculescu şi cu generalul Bucur se găseau la gustare. Eu, cum am spus, eram la zebră, cu colonelul Puia Ioan, care era comandantul Centrului de Instrucţie şi cu colonelul Tache Dumitru. Într-un fel se poate spune că a fost o indisciplină a lui Stănică, pe care noi, care am zburat, o înţelegem, deoarece ajunsese la exasperare tot aşteptând să decoleze; începuseră să cedeze cauciucurile şi altele, de rezervă, nu mai erau. Noi am decolat spontan şi, până ca Stănică să ajungă pe latura mare în turul de pistă larg l-am prins din urmă. A fost un zbor de însoţire, după ce a aterizat el, am aterizat şi noi cu dubla de MiG- 15; în faţă am fost eu iar colonelul Tache în spate, el trebuia să filmeze acest zbor. Centrul de Instrucţie executa zbor de instrucţie şi, printre picături mai decola şi câte un avion de la I.R. A. Bacău. Astfel, a venit şi Stănică, a intrat la pistă, în sensul că face un rulaj şi el s-a dus….a decolat. A fost mare necaz pe urmă cu zborul acesta. Stănică ajunsese la exasperare cu atâtea simulări de decolări. Noi am venit expres, cu un elicopter de la Bucureşti, pentru zborul lui Stănică, având aparatul de filmat, instruiţi în ceea ce trebuia să facem, cum procedăm când o să se execute zborul. Mie şi colonelului Tache nu ne-a reproşat nimeni nimic, că am decolat deoarece a fost pentru securitatea zborului, în sensul că, dacă se întâmpla ceva, dacă vedeam ceva, fum sau altceva, dacă era cazul să se catapulteze”.1