„S-a născut la data de 29 septembrie 1947 în municipiul GIURGIU, judeţul Giurgiu, fiind fiul lui Ferruccio OLIVOTTO, economist şi profesor, iar mama sa, Ivanca OLIVOTTO, era o cunoscută profesoară şi autoare de manuale şi culegeri de probleme de matematică. După şcoala primară făcută la Bucureşti, în perioada 1960- 1965 a urmat cursurile Colegiului Naţional „Sf. Sava”, din Bucureşti. În anul 1965 a dat examen de admitere la facultatea de Automatică, a Universităţii Politehnice Bucureşti, pe care a absolvit-o în anul 1970, lucrarea de diplomă fiind condusă de profesorul universitar doctor inginer Corneliu Penescu, membru corespondent al Academiei şi profesorul universitar doctor inginer Traian Ionescu. Lucrarea de diplomă a fost notată cu nota 10, ea fiind concretizată cu un sistem de măsură digital, realizat practic. Ca urmare a noutăţii acestui proiect, din partea Comisiei profesorale a primit recomandarea pentru a lucra în cercetarea ştiinţifică. La repartiţie, a ales Institutul de aviaţie, astfel că din 1970 şi până în prezent a lucrat în general numai în cercetarea aeronautică. Institutul se numea pe atunci IMFCA, adică Institutul de Mecanica Fluidelor şi Construcţii Aerospaţiale şi mai târziu s-a denumit INCREST. Primul laborator în care a lucrat a fost laboratorul de gazodinamică şi studiu al turbulenţei condus de doctorul inginer Ştefan Săvulescu. Acolo a participat la primele studii experimentale privind aplicarea efectului Coandă în aplicaţii industriale. Între anii 1970-1972 cu ocazia acestor cercetări şi experimentări a avut ocazia să lucreze la o serie de instalaţii bazate pe invenţiile acestui mare savant roman şi să participe la testarea lor, activităţi la care participa chiar Coandă. În acea perioadă a perfecţionat o serie de metode de măsură a vitezelor mici de aer în mişcare şi de măsurare a turbulentei. Cu această ocazie a brevetat un anemometru cu fir cald industrial, realizat pentru prima dată în Romania şi care apoi a fost reprodus şi vândut în mai multe exemplare. Din 1973 a început să lucrez sub conducerea domnului profesor universitar Florin Zăgănescu, care era şi şeful de secţie pentru experimentări gazodinamice unde lucra. În activitatea de cercetare din secţie se abordau sub conducerea sa următoarele domenii: aerodinamica teoretică şi experimentală, dinamica jeturilor şi efectul Coandă, determinarea de performanţe ale avioanelor reactive, aplicaţii industriale ale motoarelor reactive, iar aceste cercetări au adus numeroase contribuţii meritorii şi chiar originale. Din anul 1975 a trecut examenul de admitere la doctorat, având pe domnul Florin Zăgănescu ca îndrumător ştiinţific. Pornind de la o serie de cercetări ale dânsului şi ale domului doctor inginer Teodorescu Constantin, începute din 1956-1966 privind fluidica şi studiul turbinelor cu pale depresive a început prin a dezvolta o metoda de investigare a dispozitivelor de comandă de tip „flip-flop” cu jeturi fluidice, prin achiziţia de date cu mijloace anemometrice şi traductoare de presiune. Această primă direcţie de cercetare a fost concretizată de domnul Florin Zăgănescu şi de către Constantin Olivotto prin o serie de comunicări şi rapoarte tehnice începând din 1973 şi apoi metoda a fost extinsă pentru cazul jeturilor de putere şi implicit pentru studierea jeturilor în ajutaje neconvenţionale între anii 1974-1975. Cu ocazia acestor cercetări dr. ing. În anul 1979 a susţinut doctoratul în cadrul Universităţii Politehnice Bucureşti, la facultatea de automatică în specialitatea „Gazodinamică şi Efect Coandă” conducător ştiinţific fiind profesorul universitar doctor inginer Florin ZĂGĂNESCU. Teza prezenta un element fluidic de putere, studiat şi optimizat care era utilizat la construcţia unui motor fluidic pas cu pas, conceput într-o variantă originală. Motorul a fost apoi propus spre a fi utilizat ca element de execuţie în unele acţionări în medii puternic contaminate radioactiv, cum ar fi „ zona fierbinte” a centralelor nucleare. Între ani 1980- 1982 a devenit Şef de compartiment cercetare participând în cadrul institutului de aviaţie la : determinari şi masurători pentru conversia energiilor neconventionale, măsurători aerodinamice asupra modelelor legate de avionul IAR-93 şi anume caracteristicile flapsurilor, măsurători asupra prizelor de admisie, bancuri de probă ale instalaţiilor hidraulice etc. Practic a lucrat în multe colective şi secţii şi s-a implicat în dezvoltarea avionului IAR-93 în toate etapele sale de dezvoltare şi ca dotare cu elemente şi sisteme. Din 1982 până în anul 1988 a fost Şeful Secţiei de cercetare în domenul simulatoarelor de zbor şi primul şef de proiect complex la primul simulator de zbor românesc cu sistem de mişcare şi imagine generată electronic. Secţia a fost dezvoltată pornind de la un colectiv minimal şi ulterior a ajuns una din secţiile cele mai mari ale institutului INCREST. În această perioadă s-au realizat 3 simulatoare pentru avionul IAR-93 denumite SIAR-93 A-2, B2 şi B2 , fiecare din ele fiind mult perfecţionat faţă de versiunea anterioară. Din 1988 până la mijlocului anului 1991 a condus tot programul de simulatoare de zbor, adică trei secţii aflate pe Platforma Măgurele ca Director de Programe Simulatoare, fiind şi Secretar Ştiinţific al institutului de aviaţie. În toată această perioadă a promovat în cariera ştiinţifică de la cercetător ştiinţific principal gradul III în anul 1979, apoi la gradul II în Institutul de Mecanica Fluidelor şi Construcţii Aerospaţiale şi apoi în Institutul de Aviatie ca cercetător ştiinţific gradul I în 1992. Din 1991 s-a înfiinţat Centrul de Simulatoare afiliat Institutului de Aviaţie, care avea ca scop cercetări pentru realizarea de simulatoare de zbor pentru toate aeronavele civile şi militare produse în ţară. În 1987 se terminase programul de simulatoare pentru avionul IAR-93 şi apoi în 1989 s-a produs simulatorul cu calculator digital pentru avionul de antrenament IAR-99, o realizare de excepţie pentru care colectivul care l-a realizat a fost premiat ca realizare ştiinţifică pe ţară. Pentru activitatea depusă a fost numit director al acestui centru. Din 1992 Centrul de Simulatoare s-a transformat într-o societate comercială cu denumirea SIMULTEC SA şi a fost numit Director General al acestei noi societăţi. SIMULTEC SA a realizat pentru aviaţia romană un intens program de simulatoare, toate livrate către diferite unităţi militare, astfel în 1992 un Simulator complet de zbor pentru elicopterul uşor IAR-316, în 1993 – primul simulator complet de zbor pentru elicopterul-IAR-330, în 1995 al doilea Simulator de zbor pentru elicopterul IAR-330. In anul 1998 SIMULTEC a livrat unul din cele mai bune produse ale sale simulatorul de zbor complet pentru-MIG 21- LANCER. Din 1999 prin programul de privatizare SIMULTEC S. A. devenit o companie a grupului ELBIT din Israel şi în continuare a fost numit director general, conducând această societate până în anul 2010. În această perioadă s-au realizat simulatoare pentru MIG-21 LANCER, IAR-99 modernizat, IAR-330 SOCAT şi simulatoare de elicoptere pentru diferite ţări, precum şi modernizari la simulatoarele existente. În prezent din 2011 lucrează ca cercetător ştiinţific 1 la AEROSPACE CONSULTING şi colaborator al INCAS pentru probleme de avionică şi echipamente. Dintre cursuri de perfecţionare efectuate în cariera sa sunt de menţionat în 1993, cursuri de conducere a întreprinderilor pentru managerii din Europa de Est în Anglia, finanţate de Consiliul Britanic, apoi în ani 1993-1994 cursuri de conducerea proiectelor de aeronautică la Paris şi în 1997 cursuri la Bruxell pentru evaluarea proiectelor. În activitatea sa ştiinţifică a condus câteva Proiecte internaţionale dintre care, un proiect PNUD privind realizarea unei unitaţi mobile de măsura a emisiilor poluante în aer şi apă, proiectul COPERNICUS-IMPETUS initiat de Comunitatea Europeana privind simularea navigaţiei pe Dunare în condiţii de monitorizare şi studiul legaturilor şi a fluiditatii trecerii la nivel regional (ţări implicate în proiect: Belgia, Grecia, Romania, Cehia, Bulgaria)
Activitatea sa ştiinţifică s-a concretizat într-un număr de lucrări care pot fi grupate astfel: 3 manuale universitare, 2 cărţi, 12 articole în reviste de prestigiu din ţară şi din străinătate; 7 comunicări ştiinţifice publicate/susţinute la manifestări ştiinţifice cu participare internaţională; aproape 100 de rapoarte tehnice importante privind teme de cercetare-proiectare efectuate pe bază de contracte economice. În decursul activităţii mele a fost membru în comitetul pentru Europa al IEEE, membru in Comisia Romană pentru Activitaţi Aerospatiale şi expert pentru evaluarea de proiecte ştiinţifice internaţionale. Este membru al Academiei de Ştiinte din New York şi pentru întrega activitate desfăşurată pentru SMFA a primit Emblema de Onoare a Forţelor Aeriene în 2008. Din anul 1995 până în prezent a susţinut cursuri şi seminarii în cadrul Universităţii Politehnice Bucureşti, la Facultatea de Tehnologii Aerospatiale şi la Academia Tehnica Militara predând ca profesor asociat cursul de simulatoare de zbor în cadrul masteratului.”
Bibliografie
Lt. cdor. av. rz. Gheorghe-Ion Vaida -„IAR 93 Oameni și fapte”, Editura Global Media, Sibiu 2016 pag. 398