S-a născut în data de 29 decembrie 1929 în localitatea Craiova, în locuinţa căpitanului Cristache Zanfirescu, din strada Eroilor.
Şcoala primară a urmat-o în Craiova, mai puţin clasa a 3-a pe care a urmat-o în Turnu Severin şi jumătate din clasa 1-a pe care a început-o la Bucureşti, unde tatăl său, ofiţer, era cursant la Şcoala de Război.
Liceul a fost urmat în mai multe localităţi, din cauza războiului, astfel: clasa 1-a la liceul „Fraţii Buzeşti” din Craiova, clasele 2,3,4, şi 5 în Sibiu la Colegiul Pedagogic Universitar din Liceul „Gheorghe Lazăr”, clasele 6 şi 7 la Colegiul Carol din Craiova şi clasa a 8-a la Liceul „Victor Babeş” din Timişoara.
Tatăl său a luptat în primul război mondial pe frontul din Moldova, fiind mobilizat în timp ce era în clasa a 7-a de liceu şi unde timp de 6 luni a urmat cursuri în urma cărora a fost avansat la gradul de sublocotenent şi a fost încadrat comandant de pluton. Tot pe front a terminat şi liceul cu diploma de maturitate. De asemenea, tatăl său a luptat şi în al II-lea război mondial, atât pe frontul de Est cât şi pe frontul de Vest.
În anul 1949 a urmat la Cluj, unde tatăl său îndeplinea funcţia de şef de stat major al Regiunii militare, cursurile şcolii de planorism din Dezmer-Cluj, unde a obţinut brevetele A, B şi C., având printre alţi colegi pe cel care va deveni pilot militar, Peter Arcadie. A fost apoi trimis la şcoala de zbor cu motor de la Strejnic, Ploieşti, dar nu a fost primit deoarece tatăl său nu era membru P.M.R.
În anul 1951, tatăl său, care era general maior de artilerie din anul 1946 a fost trecut în rezervă, familia sa rămânând fără nici un venit aproape un an de zile, deşi trecerea în rezervă a fost cu drept de pensie. Astfel, familia s-a reîntors la Craiova unde au fost cazaţi şi întreţinuţi de o soră a mamei sale. Tânărul Teodor Zanfirescu era în Bucureşti, la studii şi a fost întreţinut de către o soră a tatălui său.
A intrat apoi la Institutul de Mecanică din Cluj care anunţa în prospect că are şi o secţie de aviaţie. Această secţie nu a mai fost înfiinţată şi, după anul I de studii i s-a aprobat transferul la Institutul Politehnic din Polizu, Bucureşti unde a avut ca profesori printre alţii, pe academicianul Elie Carafoli, la aerodinamică şi Suzana Gîdea, la metalurgie. A absolvit în anul 1953, iar în luna martie 1954, după susţinerea proiectului, care a fost din domeniul motoarelor, a fost repartizat la U.M. 03767(I.R.A. Bacău). Aici a lucrat în serviciul proiectări din martie 1954 până în toamna anului 1968, iar din anul 1961 a fost şeful serviciului(constructor-şef).
În toamna anului 1968, după evenimentele din Cehoslovacia a fost mutat la Bucureşti, împreună cu colegii săi, inginerul Badea Dumitru şi Bencze Carol unde au pus bazele Institutului de Cercetări şi Proiectări Aerospaţiale(I.C.P.A.S.). În afara celor trei ingineri, I.C.P.A.S. şi-a început activitatea cu 16 ingineri şi proiectanţi conduşi de către inginerul Radu Manicatide şi 10 ingineri, proaspăt absolvenţi ai T.C.M. Conducerea a fost asigurată de către inginerul Constantin Teodorescu, în funcţia de director general, colonelul Moisei Eufimie, în funcţia de director ştiinţific şi inginerul Teodor Zanfirescu care a îndeplinit funcţia de director tehnic. Proiectele mari efectuate în cadrul acestui institut au fost cele ale avionului IAR-93, IAR-99, IAR-95(avion supersonic, care a rămas în faza de proiect), IAR-821, IAR-822, IAR-823, IAR-827, care erau avioane agricole şi avioane uşoare. Concomitent cu funcţia de director tehnic a fost şeful comisiei de legătură cu partea iugoslavă în cadrul programului YUROM, care avea ca sarcină proiectarea şi construirea avionului IAR-93.
În luna ianuarie 1979 a fost numit directorul Centralei Naţionale a Industriei Aeronautice Române(C.N.I.A.R.), funcţie pe care a îndeplinit-o până în anul 1985, când a fost numit în funcţia de director la Întreprinderea de avioane Băneasa, unde s-a ocupat exclusiv de avionul B.A.C. 1-11. În anul 1989 a cerut să fie eliberat din funcţie, rămânând în continuare în cadrul aceleiaşi întreprinderi până în anul 1990 când s-a pensionat.1
Domnule Zanfirescu cu ocazia aniversarii, va doresc MULTA SANATE SI O VIATA LINISTITA alaturi de cei dragi. Pentru dv. am o stima si un respect deosebit, avand in vederea ca din anul 1968 am lucrat intr-un domeniu de activitate de pionerat(Geometrie si W&B aeronave) sub indrumarea dv.. Pana la sfarsitul anului 2017, cand am iesit din domeniu, nu am întâlnit pe cineva mai plăcut ca sef.
Am onoarea domnule director .Ati fost un exemplu pentru multi ingineri.Sa va dea DUMNEZEU …TOT CE VA DORITI!
Am vorbit la telefon cu dl. Zanfirescu de ziua lui.
L-am intrebat ce mai face, a răspuns, mă gândesc cum să organizez o linie de producție pentru fabricarea a 10000 de avioane.
În ultimii ani l-am vizitat și am vorbit de multe ori la telefon cu dânsul. Și-a păstrat istețimea din anii 1970 când ne-am intersectat de multe ori.
Ce păcat că după ieșirea la pensie nu s-a mai apelat la dânsul, ce păcat că nu sunt apreciați oamenii valoroși ca dânsul, care este de o modestie rară, a avut pat la CIZ. Dânsul glumește: locuiesc pe strada Modestiei.
Să îi urăm multă sănătate și să îi mulțumim pentru contribuția la industria de aviație din România.
Bună dimineața, Ce puteți spune despre domnul colonel Trifón Ion și de Turbomecanica București?
Mulțumesc frumos.
Pe site există un capitol dedicat pentru Turbomecanica. Invităm toți colegii care doresc sa contribuie cu articole specifice acestui subict, să le trimită pe adresa iar93avi@gmail.com
Sperăm ca printr-un efort comun să avem cât mai multe materiale. Tot acolo va fi si rubrica Biografii, în care dorim sa prezentăm cât mai multe informatii despre personalități marcante ale uzinei Turbomecanica. În cadrul acestei rubrici, bineînțeles că va fi prezentată activitatea dlui col.ing. Ion Trofin, inclusiv în începuturilr programului Yurom, înainte de înființarea Turbomecanica. Vă multumim!