În acea zi eram la I.R.A Bacău la modelul funcțional, unde făceam încercări. S-a rupt primul cardan(intre reductorul pe care era motorul hidraulic la primul lagăr intermediar) de la voleții de bord de atac, pe partea aripa dreaptă.
Era cam ora prânzului, am luat cardanul rupt și mă duceam să îl arat d-lui Zanfirescu, care știam că este la pista. Era o zi frumoasa, cu soare. Când ajung în dreptul secției CELULE, aud urale și văd trecând pe deasupra pistei prototipul IAR93, urmat la mică distanță de un MIG 15. Am ajuns la pista (cam la 200 m); Nu îmi dau seama de unde era atâta lume lângă pista. Zborul a fost cam de 20 minute, am auzit că a fost până la Roman.
În zilele anterioare zborului după masă/program, pe la ora 15 mergeam la pistă. Erau mulți salariați de la fabrica care rămâneau să vadă avionul scos la pistă, pentru cântărire, nivelare, se făceau rulaje. Nu se reușise reglarea Sistemului antiskid de la Dunlop și se distruseseră câteva cauciucuri.
Coordonarea lucrărilor pe avion la sisteme o făcea Bencze Carol, un inginer excepțional.
Se zicea că practic când a zburat prototipul, erau bune numai cauciucurile de pe avion, nu mai erau alte anvelope de rezervă.
După zbor au fost multe comentarii de exemplu: criticarea/ amenințarea col. Stănică, ce a decolat se zice fară aprobare unor șefi care veniseră la Bacău. A circulat un zvon că în ziua aceea pilotul Stanica adusese cei doi copii la fabrică.
În unele materiale apare că Dl Zanfirescu a luat apărarea d-lui Stanica, eu zic că discuțiile în contradictoriu cu șefii au fost de fațadă.
În ziua aceea am văzut pe aleea de intrare în I.R.A. Bacău, autoturismul generalului ISPAS care avea agățat vestonul de general cu o stea, pe umeraș, la interior, să nu se șifoneze.
Legat de moment, dl. Zanfirescu mi-a spus că Borcea, care lucre la personal și era și traducător de sârbă, a anunțat în tara că partea iugoslavă avea programat zborul prototipului lor în aceeași zi.
După evenimentul fericit, al zborului prototipului, împreună cu colegii de la hidraulică de la Bacău, am plecat la un restaurant din cartierul URA, îi ziceau „BARDEZI”.
Era și o formație muzicală, colegul Manciu de la Bacău îi punea saxofonistului câte 10 lei în saxofon să îi cânte o melodie cu “Aviația da senzația și te învață să trăiești” și o alta cu ”M-a costat excursia vreo cinci mii de lei, ce parfum de tei,” cu nuanțe/accente evreiești.
Am plecat noaptea cu Manciu și Ungurașu pe jos spre oraș, nu cred că erau taxiuri în acei ani pe acolo.
Personalul de conducere de la Centrală, cu generalul ISPAS, au avut o masă la hotelul DECEBAL, care era cel mai bun hotel din oraș, la vremea aceea. Am auzit că generalul ISPAS a plecat la ora 24 de la masă, ceilalți au mai rămas.
Despre ISPAS, dl Zanfirescu mi-a spus că deschidea toate ușile, la conducere și obținea bani pentru aviație. Tinerii absolvenți în 1970, am avut o întălnire cu generalul ISPAS, mi-a făcut o părere excelentă.
Eu a doua zi m-am dus la fabrică, a venit la Bacău viitoarea mea soție care nu auzise că a zburat prototipul. La IMFCA nu se anunțase zborul.
Sâmbătă multi salariați nu au venit la serviciu. Pe vremea aceea, sâmbăta era zi lucrătoare.
dr. ing. Emil Ciobanu