„Demersurile au început în anul 1987, moment la care această ţară se afla în război din anul 1980 cu ţara vecină Irak. În acest sens, în decursul anului 1987 a sosit la Craiova, la Î.Av. o echipă din Iran formată din oficialităţi şi personal care urma să deservească aceste avioane, respectiv personal navigant şi tehnic. Scopul iniţial al acestei echipe a fost de evaluare a avionului IAR-93, atât la sol, cât şi în zbor. Trebuie subliniat faptul că era vorba despre exportarea avionului IAR-93 serie cu forţaj.
Potrivit relatării inginerilor Constantin Stancu şi Grigore Leoveanu, documentaţia de contractare cu partea iraniană a exportării avioanelor IAR-93, avea mai multe clauze, cele mai importante fiind:
- Exportarea unui număr de 24 de avioane IAR-93, varianta serie cu forţaj, din cele deja fabricate ¸24 noi
- Asigurarea şcolarizării în ţara noastră a personalului navigant şi tehnico-ingineresc care urma să exploateze aceste avioane;
- Realizarea în Iran a infrastructurii necesare executării reparaţiilor acestor avioane.
La acel moment costul unui avion IAR-93 serie cu forţaj era de 5 de milioane de dolari, ceea ce însemna ca la numărul de avioane avute în vedere a fi exportate, respectiv 48, suma contractată aducea un aport valutar deosebit ţării noastre.
După evaluare a început şcolarizarea, deci trecerea propriu-zisă a personalului pe avionul IAR-93, activitate care s-a desfăşurat pe o perioadă de aproximativ 6 luni. În vederea şcolarizării, personalul, atât cel tehnic, cât şi cel navigant a urmat cursuri de cunoaştere a avionului IAR-93 serie cu forţaj. După efectuarea cursurilor de cunoaştere, a început activitatea de zor în cadrul căreia avioanele au fost exploatate de către tehnicieni iranieni dublaţi de către tehnicieni români. Zborurile s-au executat în cadrul C.Î.Z. Craiova, cu piloţii de încercare aparţinând acestei instituţii. Iniţial au sosit din Iran doi piloţi, ulterior sosind şi al treilea. Pregătirea pentru zbor s-a executat la sala de pregătire pe parcursul unei zile, apoi s-a executat activitatea de zbor. Zborurile cu piloţii iranieni au fost executate de către locotenent-colonelul Gheorghe Tamaş, pilot de încercare la C.Î.Z. Craiova, cu avionul IAR-93 cu D.C. cu numărul de înmatriculare 002. Aceste zboruri de prezentare au fost executate în data de 11 decembrie 1987, cu piloţii iranieni Reza Saedi şi Altreza Pour Matin. În aceeaşi zi locotenentul-colonel Gheorghe Tamaş a executat şi un zbor demonstrativ în faţa delegaţiei iraniene, cu avionul IAR-93 cu S.C. serie cu forţaj cu numărul de înmatriculare 200. Ulterior, în luna martie 1988 au fost executate mai multe zboruri de prezentare în faţa delegaţiei iraniene, de către locotenentul-colonel Gheorghe Tamaş, împreună cu piloţi iranieni, cu avionul IAR-93 cu D.C. serie cu forţaj cu numărul de înmatriculare 600, zboruri în cadrul cărora s-au executat şi misiuni de întrebuinţare în luptă, fiind lansate în poligonul Recea din judeţul Olt, proiectile reactive nedirijate şi bombe exploziv-mină, atât de 250 cât şi de 500 de kilograme. Aceste zboruri au fost executate în datele de 24, 25 şi 26 martie 1988. Cei doi piloţi iranieni cu care s-au executat zborurile de prezentare zburau avionul F-14, iar unul dintre aceştia fusese pregătit în S.U.A. Comandorul Gheorghe Tamaş relatează:”La zborurile executate cu pilotul care fusese pregătit în S.U.A. nu am urcat mai sus de 20 de metri. Eu eram în cabina din faţă, iar el era în cabina a II-a. L-am întrebat de ce zboară aşa de jos deoarece simţeam cum mă „gâdilă” copacii şi el mi-a răspuns:”dacă n-am zbura aşa de jos crezi că ne-am întoarce înapoi din misiunile de război pe care-l purtăm cu Irakul”.Toate zborurile executate cu acest pilot au fost la înălţime foarte mică, el pilotând avionul de la decolare până la poligon unde îl luam eu şi executam misiunile de întrebuinţare în luptă, deoarece fiind în cabina din faţă aveam acces la centrala de armament”.
Avioanele urmau a fi asamblate şi apoi încercate în Iran sub de către o echipă aparţinând I.Av. Craiova sub conducerea inginerului Grigore Leoveanu, care îndeplinea funcţia de şef al echipei service.
Toate diligenţele depuse în relaţia cu Iranul nu s-au finalizat însă, oficial din cauza încetării războiului cu Irakul, dar, neoficial, nu am reuşit să descoperim adevăratele cauze ale neîncheierii acestui contract de exportare a avionului IAR-93.”1
Unele surse care au dorit să rămâna anonime, au afirmat că la ultima vizită a lui Ceaușescu în Iran – decembrie 1989 – contractul a fost semnat.
Ulterior, în urma schimbării de regim, nu s-a mai derulat.
Există o informație oficială drspre acest subiect, credibilă, din raportul prestigiosului Institut SIPRI
Grigore Leoveanu
- Lt. cdor. av. rz. Gheorghe-Ion Vaida -„IAR 93 Oameni și fapte”, Editura Global Media, Sibiu 2016, pag. 116
- SIPRI Yearbook 1990 | SIPRI Appendix 7B, pag 280