„S-a născut la data de 20.05.1953 în comuna Breaza, jud. Buzău, dar a copilărit şi urmat cursurile primare în localitatea Floreşti, jud. Prahova. Cursurile liceale au fost urmate la liceul „Constantin Dobrogeanu Gherea” (actualmente „Nichita Stănescu”) din Ploieşti, pe care le-a absolvit în anul 1972 cu nota maximă la bacalaureat.
În perioada 1972-1977 a urmat cursurile Academiei Tehnice Militare, specializarea armament de bord, susţinând la absolvire teza de licenţă cu titlul „Focos pentru bombe de aviaţie, cu funcţionare selectivă la şocuri şi vibraţii”. După absolvire a fost detaşat inginer tehnolog pentru armament şi scaune de catapultare la I. Av. Craiova, fiind primul inginer cu această specializare al acestei întreprinderi. În anul 1981 a fost trimis, împreună cu mai mulţi colegi, în Anglia, la firma Martin-Baker, pentru calificare în domeniu, iar la întoarcere a coordonat colectivul care a asigurat pregătirea conformă a scaunelor de catapultare, inclusiv proiectarea, executarea şi omologarea truselor de scule aferente şi a bancului de verificare complexă. Această situaţie s-a datorat faptului că scaunul de catapultare MKRU-10J fusese contractat fără sculele şi bancurile necesare pregătirii acestora înainte de montajul în cabină.
La începutul anului 1982 a început procesul de asimilare a scaunului de catapultare MK 10. În luna octombrie 1982 a fost mutat la INCREST-secţia LO, care primise sarcina asimilării, fiind singurul specialist din colectiv, atestat de firma Martin-Baker pentru acest tip de scaun. Perioada care a urmat a constituit vârful carierei profesionale. Provocările au fost mari, sarcinile la fel, uneori la limita posibilului, cu responsabilităţi deosebite, în special a reperelor care nu puteau fi asimilate facil, cum ar fi pirotehnia, asistenţa tehnică la producătorii de subansamble, montajul general, pregătirea pentru testare-evaluare, infrastructura şi procedurile pentru evaluare-testare şi multe altele. În procesul de asimilare a scaunului de catapultare a îndeplinit funcţii de responsabilitate deosebită, în mod deosebit prin organizarea şi conducerea/coordonarea tehnică pentru testele din zbor a 72 de catapultări experimentale. Satisfacţia profesională cea mai mare a inginerului Ion Pandele constă în vieţile piloţilor militari salvaţi prin catapultare cu un scaun de catapultare de producţie românească, precum şi a piloţilor salvaţi prin catapultare cu scaunul de catapultare englezesc MB, echipate cu pirotehnie românească.
În anul 1987 a fost numit şef de secţie la Aerofina, unde fusese transferată fabricaţia scaunului de catapultare românesc.
În anul 1991 a fost mutat la I.N.Av. (Institutul de Aviaţie), pe funcţia de şef de secţie cercetare-dezvoltare. În această calitate a iniţiat şi coordonat diverse teme de cercetare, printre care „scaunul de catapultare cu secvenţă autoadaptivă”, la care a fost realizat un model experimental, implementat pe o structură a scaunului de catapultare SC-HV0, dar pentru care nu s-a primit acceptul pentru a fi experimentat, „bomba de aviaţie BEI 100” şi altele.
Pe data de 1 iulie 1997 i-a încetat detaşarea în economie şi, după trei luni de activitate la Departamentul pentru armamente al M.Ap.N. a fost încadrat ca cercetător ştiinţific la Agenţia de Cercetări şi Tehnologii Militare, iar ulterior a fost promovat ca locţiitor ştiinţific al comandantului Centrului de Testare-Evaluare pentru tehnica de luptă.
A trecut în rezervă prin pensionare în luna septembrie 1998.
După trecerea în rezervă şi-a continuat activitatea reuşind să deruleze câteva contracte cum ar fi:
— cu INCAS, privind montarea unui sistem girostabilizat în cabina a II-a a unui avion MIG-29 care urma să efectueze un experiment ştiinţific internaţional, pe timpul eclipsei totale de soare;
— cu Uzina Mecanică Mija, pentru determinarea teoretică şi validarea experimentală a coeficientului de rezistenţă la înaintare pentru bombele de aviaţie BE-500, în funcţie de numărul Mach.
În anul 2004 a câştigat proiectul RELASIN „bomba de aviaţie cu profil optimizat BAP 100” ca angajat al I.N.Av. S.A. în consorţiu cu Uzina de Mecanică Mija. Ca director de proiect a coordonat activităţile de cercetare, proiectare, execuţie a celor 8 modele experimentale şi testarea la sol. Era o bombă care îmbina avantajele aerodinamice deosebite ale profilului brevetat „delfin” cu organizarea încărcăturii de luptă în două componente: cumulativă, în partea anterioară şi perforant-explozivă, în partea posterioară. În urma testărilor parţiale efectuate la Jegălia s-a determinat că numai componenta cumulativă penetrează peste 50 centimetri de beton, pregăurire în care urma a intra componenta penetrant-explozivă. Programul acesta nu a fost continuat din lipsa finanţării.
Ulterior, inginerul Ion Pandele a continuat să colaboreze cu Centrul European pentru Inventică şi Inovaţie, în domeniul ROW- minisubmarin pentru cercetare subacvatică, telecomandat sau comandat prin cablu.”1