:”Apariţia acestui avion, în anii 70 a fost un lucru extraordinar, chiar dacă ulterior nu a mai corespuns realităţilor militare, acesta a fost avionul nostru de început. Avionul IAR-93, comparativ cu avioanele zburate anterior, MIG-15 şi MIG-17 mi s-a părut mai greoi. Din punct de vedere aer-aer, IAR-93 era depăşit într-o luptă aeriană, caracteristicile de viraj erau inferioare, avea raza de viraj mai mare decât a celorlalte. Din punct de vedere sprijin aerian, era un avion bun. În primul rând avea încărcătura de luptă mai mare faţă de celelalte avioane. Era stabil pe panta de atac, cu încărcătură de luptă acroşată şi în zbor razant.. Consider că acest avion putea fi îmbunătăţit, ca să nu spun modernizat, prin montarea unor motoare mai puternice, a unei centrale de armament mai performante, deci o avionică mai bună, precum şi o aparatură mai performantă pentru navigaţie pentru zborul în condiţii meteo grele şi întrebuinţarea în luptă. Din acest punct de vedere eram tributari experienţei de zbor. După revoluţie s-a pus problema modernizării avionului IAR-93; era vorba să se monteze avionică, aşa cum se montase pe avionul IAR-99 „Şoim”. Cred că acest proiect nu a putut fi finalizat din motive financiare”.1