Aveam 25 de ani în octombrie 1974 și eram la școala de maiștri când am primit vestea că avionul la care lucrasem(ca frezor) o mulțime de piese alături de alți colegi de la uzina 444, detașați fiind la uzina din Bacău actualmente AEROSTAR, a efectuat primul zbor. Am primit cu multă bucurie această veste alături de colegii de clasă dintre care amintesc pe Popescu Victor, (plecat dintre noi), Niculescu Titu și Iordache Dumitru.
După terminarea școlii în iunie 1975 a început greul, pentru că nu aveam încă definitivată pregătirea de fabricație, sedvistica necesară și nici forța de muncă nu era pregătită, cu excepția celor care lucrasem la prototip. Intreprinderea era intr o continua dotare(cu utilaje), dezvoltare și organizare a fluxului de fabricație.
Principalele repere care ne au dat de furcă pe care le amintesc încă acum, la 75 de ani erau:
– îmbinările de la fuselajul central,
– cadrele 23 si 28 tot de la fuselajul central,
– grinda de la derivă R 311-002 cadrul 42
– ramele de la parbriz.
si multe alte repere considerate majore și complexe privind execuția.
Într- o seară în schimbul 2 (eram deja maistru), ne am pomenit cu Directorul Iliescu venind de la gara direct în secția de producție.
A luat fiecare frezor la rând și a stat de vorba cu el. Intrebari standard: câți ani ai, ce reper lucrezi dacă ai unde locui.
Și-a notat despre fiecare în parte ce probleme avea.Asta demonstra încrederea pe care și o creau tinerii muncitori în a lucra piese de așa complexitate la varsta fragedă ptr. că abia terminaseră școala profesională sau liceul industrial,
Apoi treptat au căpătat experiență, curaj și lucrurile au intrat în normal.
Ion Căle