Aripa

Aripa avionului IAR 93 era în formă de săgeată, trapezoidală, fiind dispusă sus.

Unghiul de săgeată era de 35 grade (la 25% din coardă) și unghiul diedru de 3 grade 30 minute.

Profilul aerodinamic al aripii folosit era de tip NACA 65A 008 modificat.

Lungimea corzii este de 4200 mm la încastrare și 1400 mm la vârf.

Suprafața aripii, inclusiv cu planul central era de 26 m², iar anvergura 9300 mm.

Aripa era compusă din două planuri extremale și un plan central care era parte constructivă integrantă a fuzelajului principal.

Planul central era amplasat în partea de sus a fuzelajului, conturul său continuându-se cu conturul extradosului aripii.

Îmbinarea aripii extremale cu fuzelajul (respectiv cu planul central), era de tip continuu, realizată atât pe intradosul cât și pe extradosul chesonului de torsiune al aripii, în timp ce lonjeronul anterior era fixat de cadrul 23, prin intermediul unei feruri, iar lonjeronul posterior era fixat la ferura cadrului 28.

Pe aripă erau montate flapsul, eleronul și voleții de bord de atac..

Construcția aripii era metalică, fiind formată din două lonjeroane, nervuri, înveliș, care formau o structură de rezistență tip cheson.

Bordul aripii era o construcție metalică fiind fixat de chesonul de torsiune a aripii. 

Nervurile bordului de atac al aripii erau confecționate din două părți, cea anterioară, frezată, care servea și ca suport anterior al culisei voleților și cea din tablă, pe care se afla suportul posterior al culisei.

Pe lonjeronul posterior erau prinse și culisele flapsului pe care rula acesta și șarnierele eleron.

Exemple piese componente structură aripă

Structură flaps

Structură volet bord atac

Aripa era echipată cu:

– câte două rezervoare flexibile (cauciuc) în fiecare plan (la avioanele preserie)

– instalație combustibil aferenta celor doua rezervoare interne și a celui acroșat

– instalație hidraulică pentru verini flaps și hidroamplificatoarele eleroane

– conexiune mecanică pentru acționare voleți bord de atac

– doi piloni acroșare sarcini externe, unul si pentru rezervoare suplimentare largabile

– instalație mecanica largare avarie acroșaje

– instalație electrică

Diferențe constructive în funcție de varianta avionului

Începând cu avioanele de preserie 2(mai puţin avioanele de S.C. nr. 150-153 şi avioanele de D.C. nr. 181, 183 şi 184), bordul de atac al aripii avea coarda extinsă la încastrarea cu fuselajul. Această soluţie tehnică (APEXURI) a fost adoptată la propunerea părţii române, în urma unor încercări executate pe machetă în tunel aerodinamic, în domeniul vitezelor subsonice. În urma acestor încercări s-a concluzionat că mărirea coardei la încastrarea aripii cu fuselajul duce la o creştere a stabilităţii avionului, respectiv a stabilităţii statice laterale și îmbunătățirea calităților avionului la decolare. Deoarece această propunere trebuia avizată şi de partea iugoslavă, până la soluţionarea ei, producţia, pe loturi de avioane a continuat şi, din această cauză, primele avioane IAR-93 de preserie 2 de S.C. nr. 150-153 şi avioanele IAR-93 de D.C. nr. 181, 183 şi 184 au fost construite fără această soluţie tehnică. Ca urmare a adoptării acestei soluţii tehnice, unghiul în plan al aripii s-a mărit de la 35^o la 43^o.

Din punct de vedere al structurii de rezistenţă, aripa avioanelor de serie avea ca particularitate lipsa căptuşelii din lemn de balsa în interiorul chesonului de torsiune şi realizarea sub formă integrată a rezervoarelor de combustibil de plan(aripă).

În bordul de atac al aripii(în vecinătatea extremităţii) erau montate antenele de la staţia SPO-10(Sirena) şi detectoarele de asimetrie din circuitul de sincronizare a voleţilor de bord de atac.

În ceea ce priveşte cuţitele aerodinamice de pe extradosul aripii, toate variantele au fost prevăzute cu această soluţie constructivă, diferenţa fiind aceea că la avioanele de preserie  erau prevăzute două astfel de cuţite, iar la avioanele de serie a fost eliminat cuţitul aerodinamic dinspre fuselaj, fiind păstrat doar cel, de dimensiuni mai mici, dinspre extremitatea aripii. Soluţia tehnică adoptată avea scopul creşterii stabilităţii statice laterale, iar eliminarea unui cuţit aerodinamic la avioanele de serie, respectiv a celui dispus spre fuselaj, s-a datorat adoptării creşterii coardei la încastrarea aripii cu fuselajul, începând cu avioanele de preserie 2 de la numărul de înmatriculare nr. 154, soluţie tehnică adoptată în acelaşi scop al creşterii stabilităţii statice laterale.

Grigore Leoveanu