”Pentru momentul când a fost proiectat şi conceput avionul, în anii 70-80, pentru doctrina românească de apărare, respectiv războiul întregului popor, acest avion era un avion bun. Apariţia avionului IAR-93 nu a fost întâmplătoare, fiind adaptată condiţiilor naţionale, politice, economice, precum şi condiţiilor militare şi de relief ale ţării noastre. Prin platforma pe care o reprezenta, acestui avion i se puteau aduce îmbunătăţiri. Celula era foarte bine proiectată şi construită. Dacă se dorea se putea oricând echipa cu un motor mai puternic, îmbunătăţit sistemul de ochire şi aparatura radioelectronică, respectiv avionica. În general, avionul a fost destul de greu. Motoarele nu erau suficient de puternice. La înălţimi peste 4000 de metri, era lent în viraj, cu rază mare. La înălţime sub 4000 de metri şi, în special sub 1000 de metri era destul de manevrier, se puteau executa evoluţii foarte bine, aceasta fiind şi gama de înălţimi la care se preta pentru executarea zborului pe traiect spre obiectiv, atacul acestuia şi întoarcerea pe aerodromul de bază sau de rezervă. Avionul era bun pentru executarea misiunilor de sprijin aerian tactic, mai ales în varianta IAR-93 B, serie cu P.C.; se putea acroşa o cantitate destul de mare de armament”.1