Comandant al Aviației Militare din Comandamentul Apărării Antiaeriene a teritoriului
Mărturia este consemnată într-un dialog cu istoricul de aviație Sorin Turturică.
„Primul zbor al I.A.R.-lui 93 a fost pe Bacău, în octombrie 1974. Pilot era colonelul Gheorghe Stănică. Aţi fost de faţă?
Eram acolo: şi eu, şi Ispas. Urma să asistăm la un zbor care să îl preceadă pe cel de prezentare oficială, când urma să asiste Ceauşescu. Să vezi cum a fost … Dimineaţa, pe la opt, am ajuns la aerodrom, Stănică era acolo, avionul era pregătit la hangar de personalul tehnic, dar condiţiile meteo nu erau favorabile. Eu şi Ispas am mers la popotă, să servim o gustare şi să aşteptăm ameliorarea vremii. Cât eram noi acolo, le-am permis, în cazul în care finalizează pregătirea la sol, să pornească motoarele şi să facă rulaj. Am auzit motoarele pornite şi, după cum fluctua zgomotul, ne-am dat seama că deja rulează. Noi, din locul pe care îl ocupam, puteam vedea pista. După 10-15 minute de rulaj, am avut senzaţia, după zgomotul motoarelor, că Stănică simulează o decolare, chestie care era prevăzută în exerciţiul de rulaj. Se puneau motoarele în plin până la optzeci de procente, dar după ce era prinsă viteza de decolare, urma să se reducă puterea acestuia. Şi, când ne uitam pe gem, avionul era deja în aer. Decolase, fără ca noi să fim prezenţi acolo.
V-a deranjat acest lucru?
Noi pentru asta ne dusesem la Bacău. Fiind la popotă, terminasem gustarea şi credeam că ne anunţă când va decola. Am văzut avionul zburând, am urcat în maşină şi am mers la conducătorul zborului. Totul era normal, Stănică executa viraje, trecere la verticală, convorbiri tot timpul…ne comunica situaţia de la bordul avionului. S-a înscris în turul de pistă, a venit la aterizare normal. În aviaţie, problema cea mai delicată este venirea la aterizare. Aveam ceva emoţii, dar totul a fost normal, a venit la start, s-a dat jos din avion, ne-am liniştit. A fost un succes, dar acum, eu şi Ispas, l-am întrebat de ce a decolat, contrar ordinului pe care îl dădusem. A zis: „ Tovarăşe general, am pus motoarele până la optzeci la sută pentru a simula decolarea, dar probabil că nu m-am încadrat bine şi a trebuit să decolez, altfel ieşeam din pistă”. Stănică nu era un pilot indisciplinat, este posibil să fi fost cum a zis el…Eu însă cred că a decolat intenţionat. L-am felicitat şi am plecat să raportăm comandantului C.A.A.T.”1
„Din aceste pasaje reiese fără echivoc faptul că în data de 31 octombrie 1974, generalul Niculescu Aurel şi generalul inginer Ştefan Ispas au sosit pe aerodromul Bacău pentru a asista la primul zbor al prototipului avionului IAR-93. Datorită condiţiilor meteo, zborul nu a putut fi executat, astfel încât, s-a aşteptat îndreptarea acestora. Dacă trebuia executat un rulaj, astfel cum era prevăzut în fişa de încercare, executarea acestuia nu depindea de condiţiile meteo, decât într-o mai mică măsură, deci faptul că s-a aşteptat ameliorarea situaţiei meteo a fost dictată din raţiunea executării zborului. Dacă pilotul Stănică Gheorghe a decolat fără aprobare, ne referim la o aprobare ce ar fi trebuit să vină din partea generalului Niculescu Aurel; dar, acesta nu îi interzisese zborul pentru acea zi ci, îi spusese să aibă răbdare să se îndrepte situaţia meteo.
„Misterul” primului zbor al prototipului avionului IAR-93 cu S.C. cu numărul de înmatriculare 001 a fost până la urmă desluşit în cadrul unei convorbiri telefonice purtate de către autor cu generalul Aurel Niculescu în data de 02.11.2014. În cadrul acestei convorbiri marele general a relatat: ”Stănică a decolat pe aerodromul Bacău, eu eram acolo, eram la popotă şi am văzut că a decolat, eram cu generalul inginer Ştefan Ispas. Noi am venit la Bacău în dimineaţa zilei de 31 octombrie 1974, deoarece urma să vină preşedintele statului şi să-i prezentăm avionul IAR-93(n.a.- vizita lui Nicolae Ceauşescu urma a avea loc ulterior, la o dată ce nu fusese stabilită la momentul istoricului zbor). În timp ce noi eram la popotă, serveam gustarea, Stănică a decolat fără să fim prezenţi noi pe aerodrom, la pistă; el avea aprobare pentru acel zbor, dar a decolat fără a fi prezenţi noi la pistă. El făcea rulaj şi urma ca în prezenţa noastră, a mea şi a generalului Ispas să facă zborul practic de încercare în aceeaşi zi. El făcea rulaje pe pistă şi aşa i-a venit lui un entuziasm şi a decolat. Noi, care eram acolo să asistăm şi să oficializăm zborul am fost surprinşi şi noi. După executarea acestui rulaj trebuia executat zborul propriu-zis, iar Stănică trebuia să aştepte să venim noi de la gustare şi apoi trebuia să decoleze. În urma acestei”indiscipline” nu s-au luat măsuri împotriva lui Stănică(n.a.-deşi astfel de măsuri au fost preconizate a fi luate) din contră, a fost felicitat, deoarece rezultatul a fost pozitiv şi lucrurile au mers mai departe în condiţiuni optime. Stănică a decolat, a făcut un tur de pistă mare, cu trecere la verticală şi a aterizat”.
Această declaraţie a generalului Niculescu elimină din capul locului varianta potrivit căreia pilotul nu ar fi ştiut că în acea zi trebuia să zboare..”2