Caracteristici tehnice principale ale instalaţiei de oxigen
Componentele principale ale instalaţiei de oxigen a avionului IAR-93 sunt:
– două butelii de oxigen cu capacitatea de: 8,2 1/butelie, la presiunea de 150 kgf/cm2 pentru avioanele D.C., 4,1 1/butelie, la presiunea de 150 kgf/cm pentru avioanele S.C.
– inhalatorul de oxigen
În funcție de tipul scaunului de catapultare instalat pe avion, inhalatorul de oxigen este:
– tip SFIM 127, montat pe pultul din dreapta în situaţia în care pe avion este instalat scaunul de catapultare MK-6
– tip NGL 1592 WOOO, montat pe scaunul de catapultare în partea stângă, atunci când scaunul de catapultare este de tipul MK-10.
În afară de această instalaţie de oxigen care echipează avionul, scaunul de catapultare este prevăzut cu o instalaţie de oxigen independentă cere este prezentată în articolul referitor la scaunul de catapultare.
Inhalator SFIM 127
Caracteristici generale şi descrierea inhalatorului de oxigen
Inhalatorul de oxigen de tip SFIM 127
Inhalatorul furnizează automat cantitatea de oxigen necesară, funcţie de altitudinea de zbor astfel:
– până la altitudinea de 10500 m oxigenul este amestecat cu aer
– peste altitudinea de 10500 m se furnizează oxigen pur
– de la altitudinea de 7500 m în cabină apare o suprapresiune de compenesare care creşte progresiv până altitudinea de 11000 m
– de la altitudinea de 11000 m in cabină apare o supraprapresiune de siguranţă care atinge valoarea maximă la altitudinea de 15000 m
Pe panoul frontal al inhalatorului de oxigen, prezentat în fig. se află:
– indicatorul de debit care indică la fiecare inspirație debitul de oxigen folosit de către inhalator. Pentru un ciclu respirator normal, sectorul alb apare la fiecare inspiraţie şi dispare la fiecare expiraţie.
Această mişcare trebuie să rămână sensibil identică pînă la altitudinea de 10500 m. Peste această altitudine de 10500, suprapresiunea care apare începe să influențeze mişcarea semnalizatorului astfel încât la altitudinea de 14000 m sectorul alb nu mai dispare în timpul expiraţiei;
– manometrul de oxigen indicând presiunea existentă în butelii. Indicaţiile manometrului sint date în fracţiuni cu următoarele semnificații:
– sectorul rosu rezervă minimă 0 … 25 kgf/cm2
– sectorul verde- cantitatea corespunzătoare unei presiuni cuprinsă între 135 … 160 kgf/cm2
– becul de semnalizare de culoare roșie semnificând „limită oxigen”, el aprinzându-se la o presiune egală sau mai mică de 25 kgf/cm2;
– comutatorul manual de alimentare a inhalatorului, două poziţii”FERME – OUVERT” („INCHIS-DESCHIS”);
– comutatorul de amestec, cu două poziții „NORMAL” şi „100%”, determinînd:
– pe pozitia „NORMAL” furnizarea de amestec oxigen-aer pînă la altitudinea de 10500 m
– pe pozitia „100%” furnizarea de axigen pur la toate altitudinile de zbor;
– comutatorul cu trei pozitii pentru comanda manuală a suprapresiunii, care lucrează astfel:
– pe poziţia de mijloc a comutatorului inhalatorul furnizează în mod automat suprapresiunea în funcţie de altitudinea de zbor
– pe pozitia „40M” regulatorul asigură o suprapresiune constantă de 90 mm H20
– pe pozitia „50M” regulatorul asigură o suprapresiune constantă de 300 mm H20. Din această poziţie comanda revine automat pe poziția de mijloc
Inhalatorul de oxigen tip NGL 1592 W 000
Furnizarea automată a cantităţii de oxigen in funcţie de altitudine se face astfel:
– până la altitudinea de 10360 m inhalatorul furnizează oxigen in amestec de aer
– peste altitudinea de 10360 m se furnizează exigen pur
– începând de la altitudinea de 4570 m în cabină apare o suprapresiune de compensare
– de la altitudinea de 11900 m in cabină apare o suprapresiune de siguranţă, care atinge valoarea maximă de utilizare a inhalatorului.
Pe panoul frontal al inhalatorului prezentat in fig. se află:
– un comutator de selectare cu două poziții:
– pe pozitia „AM” a comutatorului inhalatorul furnizează amestec oxigen-aer pînă la altitudinea de 10360 m
– pe pozitia „100%” a comutatorului, inhalatorul furnizează oxigen pur cu o anumită suprapresiune indiferent de altitudine
– buton de test – permițând verificarea etanşeităţii instalației şi poziționarea corectă pe figură a măştii de oxigen. Butonul de test este funcțional numai atunci când comutatorul de selectare este pe pozitia „A”.
În cazul folosrii acestui tip de inhalator, instalaţia de oxigen mai prezintă montate pe pultul drept următoarele componente:
– un robinet de oxigen, care permite intrarea oxigenului în inhalator
– un manometru de oxigen, care indică în permanență presiunea existentă în butelii. Indicațiile sunt date în fracţiuni, cu următoarele semnificatii:
– sectorul roşu – rezerva minimă 0-… 25 kgf/cm2
– sectorul verde- cantitatea corespunzătoare unei presiuni cuprinsă între 135… 150 kgf/cm2
– o lampă de semnalizare de culoare galbenă „OXIGEN” care semnalizează situaţie de „limită oxigen” și se aprinde la o presiune egală sau mai mică de 25 kgf/cm2
– un indicator de debit, care constă dintr-un semnalizator electromagnetic alb-negru indicând la fiecare inspiraţie debitarea oxigenului de către inhalator.
Modul de utilizare a instalaţiei de oxigen in zbor
Instalaţia de oxigen cu inhalator SFIM 127
Utilizarea in regim normal
Se deschide robinetul de oxigen de pe pultul drept. Comenzile de pe panoul frontal al inhalatorului de exigen vor fi pozitionate astfel:
– comutatorul manual alimentare – pe poziţia „OUVERT” („DESCHIS” )
– comutatorul cu două poziţii pentru amestec ” NORMAL”- „100%” – pe poziţia „NORMAL”
– comutatorul pentru comanda manuală a suprapresiunii – pe poziția mediană
Acest regim este cel mai avantajos atât din punct de vedere fiziologic cât şi din punct de vedere al consumului de oxigen. În timpul zborului nu este necesară nici o manevră din partea pilotului, regulatorul asigurând automat cantitatea de oxigen în funcţie de creşterea altitudinii. Singura operaţie de control constă în supravegherea funcţionării corecte a indicatorului de debit.
NOTA: Trebuie avut în vedere că inhalatorul de oxigen SPIM 127 lucrează având altitudinea cabinei ca altitudine de referinţă, în timp ce inhalatorul NGL 1592 W 000 lucrează având ca referinţă altitudinea determinată din presiunea statică a mediului în care zboară avionul.
Bibliografie
Centrul de Încercări in zbor Craiova, Instrucțiuni pilotaj, 1986