„În anul 1974, în timp ce la Bacău prindea viaţă prototipul de simplă comandă nr. 001 al avionului IAR-93, la Craiova apăruse uzina de avioane pe harta noii industrii aeronautice şi începuse pregătirea fabricaţiei prototipului de dublă comandă nr.002, dar Centrul de încercări în Zbor(CIZ) , ultima verigă a lanţului, se născuse numai pe hârtie prin actul de înfiinţare la 01 aprilie 1974 (HCM nr.356).
în urma unui plan riguros gândit s-au demarat în forţă lucrările de construcţie, achiziţia primelor echipamente specializate şi încadrarea primilor angajaţi, ingineri tineri care încă nu ştiau cu ce probleme se vor confrunta.
Beneficiind de experienţa yugoslavă care crease un centru de încercări în zbor după modelul Centrului francez de la Bretigny, România a urmat aceeaşi cale, orientându-se spre achiziţia de aparatură specifică fabricată de firme de prestigiu din Franţa, ca SFIM şi Schlumberger. Astfel, din august 1974 s-au făcut primele angajări cu tineri absolvenţi de facultate în specialitatea aeronave, personal detaşat temporar la uzina de avioane pentru că la acel moment sediul CÎZ era în construcţie iar activitatea de bază încă nu avea obiect.
Printre primii deschizători de drumuri au fost ing. Alexandrescu Emilian, ing. Tiu Ion, ing. Stancu Constantin, ing. Orjanu Ion şi teh. Adam Gheorghe. în acea perioadă, graţie eforturilor proiectanţilor de la institutul de aviaţie şi a specialiştilor de la uzina de la Bacău s-a înfăptuit momentul istoric din 31 octombrie 1974 când prototipul avionului IAR-93 nr.001 a efectuat cu succes primul zbor, dovedind competenţa tuturor celor care au muncit la acest proiect.
Pilotul care a realizat această performanţă a fost colonelul aviator Gheorghe Stanică, pilot care s-a declarat încântat de performanţele noii aeronave româneşti. Până la sfârşitul anului 1974, prototipul IAR-93 nr.001 zburase în total 2 ore şi 30 minute dând speranţe tuturor celor care au muncit la acest proiect că noul avion va fi o reuşită şi va corespunde cerinţelor operaţionale impuse prin caietul de sarcini de către Aviaţia Militară
In primăvara anului 1975, când la Bacău încrederea în avionul românesc creştea cu fiecare zbor încununat de succes, construcţia Centrului de încercări în Zbor avansa cu paşi rapizi iar echipa de încercători prindea contur. Un eveniment important pentru începerea activităţii a fost numirea directorului, în martie 1975, în persoana regretatului col. ing. Bărbălău Paul.
Bun organizator şi având experienţa conducerii Bazei de reparaţii avioane de la Craiova, primul director şi-a dedicat viaţa pentru ca instituţia nou înfiinţată să intre cu fruntea sus în echipa selectă a centrelor de încercări în zbor din lume. Datorită eforturilor comune ale constructorului şi beneficiarului, în toamna anului 1975 s-a inaugurat clădirea Centrului de încercări în Zbor şi s-a trecut la instalarea echipamentelor achiziţionate de la firme de prestigiu din ţări cu tradiţie în domeniul încercărilor în zbor ca Franţa, Anglia sau SUA.
Pavilion laboratoare şi administrativ
Greul însă începea de acum deoarece tânăra echipă de specialişti entuziaşti dar fără experienţă nu mai făcuse încercări în zbor, în facultate nu existase ca obiect de studiu iar o şcolarizare în străinătate era prea costisitoare şi nici nu prea mai era timp pentru că prototipul deja aştepta primele teste. Din fericire, câteva persoane din cadrul Centrului Naţional al Industriei Aeronautice (CNIAR) au avut contacte în străinătate pe domeniul încercărilor în zbor şi deşi nu au ajuns să practice în CÎZ au avut grijă ca să transmită celor care urmau să fie pionierii încercărilor româneşti în zbor la Craiova, un documentar de bază pentru încercări, insuficient dar important fiindcă a generat un şir de cercetări ştiinţifice care au dus la configurarea primelor proceduri de încercare şi a metodelor de prelucrare a datelor. Pentru pregătirea momentului aducerii prototipului la Craiova, din vara anului 1975 a început o succesiune de delegaţii la Bacău a echipelor de specialişti în formare de la Centrul de încercări.”1
