La jumătate anilor ’60, în Iugoslavia se făceau primele analize privind cerințele tactice și tehnice pentru un avion dedicat de atac la sol, necesar forțelor aeriene.
Unul din modele străine, era avionul propus de francezi sub denumirea avion „Ecole, de Combat et Appui Tactique”, un avion ușor de atac la sol din care a derivat Jaguar. (vezi Concepte asemănătoare – (iar93.ro)
În 1967 au fost definite cerințele inițiale tactice și tehnice (TTZ) pentru o aeronavă de atac ușoară:
– sarcină utilă maximă de până la 1.000-1.500 kg cu acroșaje pe patru piloni sub aripă si unul ventral.
– două tunuri GȘ-23 cu două țevi de 23 mm.
– viteză maxima in configurație fără acroșaje 0,9 M
– rază tactică 300 km
– masa maximă la decolare, 8.700 kg, iar cea normală 7.800 kg.
– configurația bimotor – a fost adoptată încă de la începutul proiectului. S-a estimat că două motoare vor crește șansele de supraviețuire în luptâ
– tren înalt -adecvat să fie folosit de pe terenuri sumar amenajate; pentru a scurta decolarea, mecanizarea puternică a aripii, rachete de decolare, iar pentru scurtarea aterizării – o parașută, un cârlig de oprire. si frâne aerodinamice
Avionul propus, avea caracteristicile foparte asemănatoare cu ECAT – Breguet 121, la care englezii au cerut creșterea performanțelor și a apărut astfel Jaguar – avion supersonic numai în varianta fără acroșaje, la înălțimi mari, realizat de societatea mixtă SEPECAT.
Breguet 121 – ECAT
La începutul anului 1968 iugoslavii au început negocierile cu compania britanică „Rolls-Royce Bristol Engine Division” cu privire la posibilitatea achiziționării de motoare. din familia „Viper”, seria 600 cu o tracțiune nominală de 4.000 lbf (1.779 daN), motor care era atunci în curs de dezvoltare. Variante mai vechi ale familiei Viper, Viper Mk 22-6 – 1199 kgf și Viper 531- 1450 kgf fuseseră instalate pe Galeb și Jastreb și s-au dovedit a fi fiabile și ușor de întreținut. Pe vremea când s-a pus problema achiziționării de motoare britanice pentru „Orao”, seria Viper 600 era în curs de dezvoltare în comun de către Rolls Royce și Fiat.
Primul zbor al Jaguarului, efectuat la 8 septembrie 1968, a coincis cu momentul în care VTI lucra la primele desene ale unei aeronave cu aspect foarte asemănător, cu aripă săgeată înaltă și două motoare, bazate pe cerințele tactice și tehnice inițiale.
În analiza VTI, în care au fost luate în considerare mai multe configurații aerodinamice, s-a ales o configurație cu aripă înaltă.
Amplasarea trenului de aterizare în fuzelaj permite utilizarea roților duble pentru jambele principale, ceea ce permite utilizarea aeronavei de pe piste sumar amenajate.
Mockup scara 1:1 ORAO – Institutul VTI 1969
În VTI proiectarea „ORAO” a progresat considerabil până în ianuarie 1970, când, pe baza unui acord politic interstatal, designerii români s-au alăturat proiectului.
Capabilitățile iugoslave de proiectare, cu sprijinul suportului tehnic din străinătate (în primul rând companii britanice și franceze), ar fi fost suficiente pentru realizarea proiectului „ORAO”, dar conducerea statului a dorit să reducă costurile prin intrarea într-o împărțire a efortului de proiectare și fabricație, cu un partener potrivit, având nevoi similare și cunostințe tehnice de aviație,
Prin creșterea numărului de aparate construite în serie, era de așteptat ca prețul programului în ansamblu și prețul individual al aeronavei să scadă.
Costul dezvoltării unui astfel de tip de aeronavă, inclusiv pregătirea de fabricație echivalează cu costul aproximativ a 50 de aeronave serie.
Pe lângă echilibrul tehnic, orientarea politică a fost considerată o condiție importantă în alegerea unui stat partener. În spiritul Mișcării Nealiniate, membrii Organizației Tratatului Atlanticului de Nord și ai Pactului de la Varșovia au fost eliminați din considerarea parteneriatului. Aproape toate țările din Lumea a Treia nu aveau o bază profesională și industrială relevantă pentru a lucra la avioanele de luptă cu reacție, excepția fiind India. îndepărtată geografic.
Lista potențialilor parteneri a ajuns în cele din urmă la România, care s-a distanțat oarecum de Pactul de la Varșovia la sfârșitul anilor 1960. Sub conducerea relativ tânărului lider Nicolae Ceaușescu s-a creat impresia că România își dorește sincer o mai mare independență.
În Iugoslavia, s-a estimat că România este în general în urmă față de potențialul Iugoslaviei în ceea ce privește capacitățile sale de proiectare și fabricare a aeronavelor, dar că este dispusă să continue dezvoltarea și că aceasta deschide calea pentru parteneriat. Acordul politic asupra parteneriatului s-a încheiat la sfârșitul anului 1969, la cel mai înalt nivel de stat al ambilor parteneri.
În partea profesională a negocierilor, s-a convenit ca toate costurile implementării să fie împărțite în proporție de 50:50, urmând a fi formate organisme mixte care să se ocupe de monitorizarea implementării. programului YUROM, să întocmească și să armonizeze documentele interstatale, care să fie semnate de guverne, protocoale de însoțire pentru ministerele respective și contracte între întreprin.
În ianuarie 1970, două institute – VTI iugoslav Žarkovo și IMFCA din România – au început să lucreze la proiect. Primii șefi de echipă au fost colonelul Vidoje Knežević, director tehnic al VTI Žarkovo, pentru partea iugoslavă, și Teodor Zamfirescu, director adjunct al IMFCA, pentru partea română.
De la începutul Programului YUROM au apărut probleme cu privire la diferența de nivel de cunoștințe profesionale și experiență a partenerilor. Și anume, industria românească a trebuit să facă față consecințelor unei pauze de un sfert de secol în munca la avioanele de vânătoare.
Românii doreau performanță supersonică cu o viteză maximă de până la 1,35 M, mult mai mult decât planul iugoslav – care era să atingă o viteză de 0,9 M.
Cerințele au fost armonizate și proiectul a continuat.
Grigore Leoveanu
Bibliografie:
Avioni domaće konstrukcije posle Drugog svetskog rata Beograd, 1996. –Zlatko Rendulić
http://www.odbrana.mod.gov.rs/arsenal/97/Arsenal%2097.pdf 13 ian 2015 / НАШ ОРАО 0Александар РАДИЋ
https://hr.wikipedia.org/wiki/Zlatko_Renduli%C4%87
https://www.mycity-military.com/ – foto mockup