”În data de 31 octombrie 1974 mă aflam pe aerodromul Bacău, deoarece eu supravegheam fabricaţia prototipului 001. Noi, la Bacău, am făcut un model funcţional, se făceau probe, rulaje pe pistă, se uzau cauciucurile. Atunci am descoperit convergenţa trenului de atreizare principal; am făcut-o din probele practice, avionul rula dreapta sau stânga. L-am cunoscut pe colonelul Stănică Gheorghe, ne-am apropiat, la o cafeluţă, o discuţie informală, l-am invitat, am stat de vorbă cu el, nu ştiam că este şi în puterea mea ca eu să decid cine va fi pilotul de încercare al prototipului.Când în final s-a decis, toată lumea m-a ascultat şi am decis ca Stănică să fie pilotul încercător al prototipului 001. L-am cunoscut încet-încet, doar eu cunoşteam toţi piloţii de la Bacău, doar lucrasem 15 ani acolo, erau piloţi foarte buni. Fiecare ppilot de acolo trecuse priin nişte situaţii care, în alte părţi, putea duce la catastrofe. Eu, în acea zi n-am ştiut că Stănică va zbura, făcuse un rulaj, i-a picat bine, a tras de manşă şi a decolat. În momentul acela, sârbii se pregăteau să decoleze şi ei, cu prototipul lor. Doar Stănică ştia această informaţie, care fusese adusă la cunoştinţa pilotului printr-un ofiţer de securitate, având informaţia transmisă de către translatorul nostru cu partea sârbă Borcea Aurel, informaţie care nu ştiu prin ce “canale” a fost aflată. Erau acolo, la Bacău, câţiva ofiţeri de securitate implicaţi în program, care s-au implicat şi ei, cât au putut, în mod discret. Acest tânăr ofiţer de securitate s-a apropiat de colonelul Stănică Gheorghe şi i-a spus:”Tovarăşe colonel, sârbii se pregătesc să decoleze!!!”. Eu eram pe câmp când a decolat Stănică, mă uitam la el cum rulează şi l-am văzut cum a decolat; m-am uitat, eram foarte atent, practic “eram în cabină, în motor, din locul acela unde eram”, din momentul acela lumea exterioară nu a mai existat, până a aterizat, „eram în avionul lui Stănică, eram cu el”. Generalul Niculescu şi cu generalul Bucur Vasile, directorul Centrului Naţional al Industriei Aeronautice Române, erau la popotă; au vrut să-i taie capul, că de ce a decolat fără aprobare. Stănică a aterizat şi, în loc să fie felicitat că a zburat i s-a spus că va fi dat afară din armată; atunci Stănică a plâns, cred că din cauza atitudinii generalului Bucur care, temperamental, făcea treburi d-astea, era mai mult gura de el, decât răutate; generalul Niculescu, din câte l-am cunoscut eu nu făcea astfel de treburi, era un om ponderat. I-au făcut mizerii lui Stănică şefii lui. Înaintea acestui zbor, Ceauşescu a fost o dată în trecere pe la U.R.A. Bacău, eram şi eu de faţă, a intrat în hală şi ne-a spus:”…mai repede!!!”1