Programul de modernizare a avionului școală IAR-99 SM (Standard Modernizat) se află într-un impas critic: avioanele sunt finalizate fizic, dar procesul de recepție este blocat din cauza unei interpretări rigide a contractului software. Soluția vine din aplicarea standardelor NATO de achiziție incrementală.
1. Problema: Capcana „Produsului Finit”
Spre deosebire de un vehicul de transport, un avion modern este o platformă software complexă. În prezent, România încearcă să recepționeze IAR-99 SM după modelul „totul sau nimic”. Această abordare ignoră faptul că software-ul tactic (radar virtual, simulator de rachete) este un proces de cercetare-dezvoltare care, la nivel mondial, durează între 8 și 11 ani.
2. Standardul NATO AQAP 2210: Baza Legală pentru Deblocare
Standardul NATO AQAP 2210 (Allied Quality Assurance Publications pentru Software) oferă mecanismele necesare pentru a recepționa sistemul în etape, fără a încălca regulile de calitate:
Clauza 5.2 (Dezvoltare Incrementală): Permite livrarea pe „Blocuri”. Fiecare etapă (Block) are propria linie de bază (Baseline) și poate fi recepționată separat.
Clauza 5.10 (Acceptanță Condiționată): Dacă software-ul este sigur pentru zbor și permite îndeplinirea unor misiuni parțiale (ex: instruire de bază), acesta poate fi recepționat cu condiția unui plan de update-uri ulterioare.
3. Strategia pe „Blocuri” (Modelul Internațional)
Pentru a debloca plățile către fabrica de la Craiova și a trimite avioanele la escadrilă, contractul trebuie adaptat la următoarea structură:
Block 1: Capabilitate Inițială (IOC) – ACUM
Hardware (100%): Avionul fizic, motorul, sistemele vitale și ecranele digitale (Glass Cockpit) sunt gata și sigure.
Software (60-70%): Navigație GPS/INS, comunicații radio, afișarea parametrilor de zbor și înregistrarea datelor (debriefing).
Beneficiu: Fabrica încasează banii pe hardware (peste 70% din valoarea contractului), iar piloții încep zborul pe noua avionică la Bacău.
Block 2: Maturizare Tactică (Peste 12-24 luni)
Software: Integrarea radarului virtual (ETTS), senzorilor de avertizare (RWR) și simularea armamentului aer-aer/aer-sol.
Beneficiu: Piloții trec la antrenament de luptă pe o platformă pe care o cunosc deja.
Block 3: Integrare Completă (FOC)
Software: Datalink (comunicație cu F-16), scenarii complexe de război electronic și inteligență artificială pentru ținte inamice.
4. Riscurile Menținerii Blocajului
Dacă nu se trece la recepția pe etape (Block 1), consecințele sunt devastatoare:
Falimentul Fabricii: Penalitățile de întârziere depășesc profitul, iar lipsa plăților pe hardware (deja livrat) oprește producția.
Degradarea Avioanelor: Aeronavele stau la sol (coroziune, depășirea resurselor calendaristice ale garniturilor/anvelopelor).
Pierderea Piloților: Tinerii piloți nu au pe ce se antrena pentru trecerea pe F-16/F-35.
Concluzie
Soluția tehnică și legală există în standardele NATO AQAP 2110 și 2210. România trebuie să accepte că software-ul complex se „crește”, nu se „cumpără la raft”. Recepția Block 1 permite salvarea industriei naționale și modernizarea imediată a antrenamentului piloților români.