PARADOXUL DRONELOR. Avem infrastructura, dar importăm de sute de milioane.
România se află într-o situație absurdă: am investit zeci de milioane de euro în utilaje de ultimă generație, dar continuăm să semnăm contracte masive cu furnizori străini. La Craiova și în centrele de cercetare din țară, toate piesele unui ecosistem industrial modern sunt deja plătite și funcționale. Singurul element care lipsește este un management de proiect care să unească aceste resurse.
Ecosistemul este complet: Ce investiții am făcut deja?
Infrastructura actuală permite României să treacă imediat la producția de sisteme autonome. Avem patru piloni strategici care sunt deja operaționali:
- Hardware și Prototipare (Investiții de Stat)
INCAS TGM (Craiova): O facilitate de elită unde s-au investit 18 milioane de euro recent. Centrul deține roboți AFP (Automatic Fiber Placement) capabili să producă structuri complexe din fibră de carbon. Această tehnologie este standardul pentru aviația de generație nouă.
Spații de producție: Există o suprafață construită de 8.000 mp dedicată acestor activități. Halele sunt dotate și pregătite pentru flux industrial, nu mai este necesară construcția de la zero.
- Capacitate Industrială de Serie
Avioane Craiova: Această unitate deține echipamentele critice pentru producția de masă, inclusiv autoclave industriale (cuptoare de mare presiune) și mașini de debitat fibră de carbon. Fără aceste dotări, orice proiect de dronă rămâne la stadiul de prototip; noi le avem deja în inventar.
- Inteligența Digitală (Sectorul Privat)
Companii Românești de Engineering: Firme locale stăpânesc deja tehnologii de tip Digital Twin, simulări aerodinamice complexe (CFD) și sisteme de navigație bazate pe inteligență artificială.
Resursa Umană: În loc să fie integrați într-un program național, acești specialiști lucrează în prezent pentru marii constructori globali de aviație. Avem „creierul” software, dar nu îi oferim acces la „mușchiul” industrial al statului.
- Validare și Certificare
CCÎZ Craiova: Centrul de Cercetare, Inovare și Încercări în Zbor deține pista, sistemele de telemetrie și expertiza necesară pentru a omologa produsele conform standardelor militare internaționale.
Paradoxul Dronelor: De ce suntem blocați?
Deși toate investițiile tehnice au fost realizate, sistemul este blocat în silozuri administrative care nu comunică între ele:
Statul deține utilajele de milioane de euro, dar îi lipsește agilitatea de dezvoltare.
Sectorul privat are inovația și codul, dar nu are acces la facilitățile industriale grele.
Achizițiile publice preferă produse „la cheie” din import, ignorând capacitatea internă de a dezvolta aceleași sisteme.
Concluzia este clară: nu avem nevoie de bugete suplimentare pentru investiții în utilaje, ci de o decizie politică fermă și de un Management de Proiect Unic care să conecteze Statul, mediul Privat și Ministerul Apărării. Avem baza materială, dar ne lipsește voința de a nu mai fi doar simpli clienți.