La începutul anilor ’70, institutele de aviație ale celor două țări porneau din poziții foarte diferite.
VTI – Vojnotehnički Institut (Belgrad, Iugoslavia)
Ce este: Institut tehnico-militar, creat după 1946, sub conducerea armatei iugoslave. Era organismul central de cercetare, proiectare și testare pentru toate programele aeronautice militare.
Capabilități până în 1970:
Tuneluri aerodinamice proprii:
1957 – tunel subsonic (pentru profiluri și machete).
1960–1965 – tunel supersonic (pentru testări până la Mach 2,5).
Avioane dezvoltate:
Soko G-2 Galeb (primul zbor 1961, intrat în serviciu 1965).
J-21 Jastreb (variantă de atac la sol, derivată din Galeb).
Infrastructură completă de testare: standuri pentru motoare, vibrații, oboseală material, integrare de armament.
Conectat direct la Ministerul Apărării, institut militarizat și strategic.
IMFCA – Institutul de Mecanică Fină și Construcții Aeronautice (București, România)
Ce este: Institut civil de cercetare, înființat în 1968. Avea rolul de a construi baza științifică a aviației moderne românești.
Situația în 1970:
Nu avea încă tuneluri aerodinamice mari, doar laboratoare de scară redusă.
Se concentra pe studii aerodinamice, structuri și materiale.
Rolul său principal era formarea unei școli de aerodinamică și construcții pentru viitoarele programe.
Abia în 1978 România a inaugurat tunelul trisonic blowdown (Mach 0,1–3,5), care a susținut proiectele IAR-93 și IAR-99.
Diferența în 1970
VTI era deja un institut matur, cu experiență practică și avioane indigene.
IMFCA era la început de drum, cu rol mai mult teoretic și fără infrastructură de testare comparabilă.
Punctul de cotitură
În 1971 se semnează acordul comun România–Iugoslavia (programul YUROM), pentru IAR-93 și J-22 Orao.
Inginerii români primesc acces la experiența și infrastructura VTI.
1974 – primul zbor al prototipurilor Orao și IAR-93.
1978 – România pune în funcțiune tunelul trisonic, reducând decalajul față de VTI.
Concluzie
În 1970, VTI era „profesorul”, iar IMFCA „elevul”.
Iugoslavia avea deja infrastructură și avioane, România abia își construia baza teoretică.
Dar prin colaborarea YUROM și investițiile ulterioare, România a reușit să recupereze decalajul și să dezvolte propria școală aeronautică, cu IAR-99 Șoim după 1985.
Grigore Leoveanu