Sistemul de ochire montat pe avioanele IAR 93, folosea aparatul de ochire ASP-PFD-21 pentru executarea misiunilor de atac la sol cu tunuri sau proiectile reactive nedirijate, atac ținte aeriene subsonice cu tunuri și pentru bombardament.
ASP-PFD-21 a fost folosit pe avioanele MIG 21 dar, deoarece IAR 93 nu avea radar, funcțiile de tragere rachete aer-aer cu folosirea radarului, nu au fost active pe acest tip de avion.
Pentru calculul corecțiilor necesare tragerilor cu tunul sau PRND, se folosea un calculator pentru stabilirea valorilor în funcție de viteza unghiulară a liniei de țintire, distanța până la țintă și înălțimea de zbor.
Distanțe de folosire armament:
Ținte aeriene
- 300 – 2000 m tunuri
- 600 -2000 m PRND
Ținte terestre
- 2000 m sau mai puțin tunuri
- 2000 m sau mai puțin PRND
Pentru lansarea bombelor, corecția de unghi se făcea manual, datele fiind setate în funcție de tipul de bombă folosit, viteză, înălțime și unghi picaj.
Componente aparat ochire ASP-PFD-21
Aparatul de ochire, care este un sistem electro-optic, folosea sistemul de măsurare a unghiurilor în miliradieni. Pentru unghiuri mici, valoarea unghiului măsurat în miliradieni este aproximativ egală cu valoarea raportului între dimensiunea țintei și distanța până la aceasta. Proiecția conului de vizualizare la un anumit unghi pe un plan vertical, este un cerc. Dimensiunea țintei este cunoscută, sistemul optic asigurând corelarea unghi-distanță.
Pe ecranul reflector sunt afișate o grilă fixă și un reticul mobil, acesta având diametrul reglabil prin acționare de pe maneta de gaze.
Corecțiile de tragere ținând cont de elementele specifice de balistică, se poate face manual sau automat.
Reglare dimensiune reticul
Atac ținte la sol cu tunuri sau PRND
Fig
1 – Distanța este d >2500m, reticulul este plasat ușor sub țintă și nu se deplasează în sus. Este cunoscută sub numele de fază de țintire grosieră.
2 – Distanța este d < 2500m, reticulul se mișcă în sus. Când distanța scade sub 2000m, se realizează țintirea de precizie.
3- Acul de distanță a început să se miște. Se trage cu tunurile sau rachetele în timp ce acul scalei se află în zona distanțelor marcate cu verde. În funcție de viteza și unghiul de picaj, acul va trece prin acest sector fie mai repede, fie mai lent. În timpul atacului, pe măsură ce distanța scade, reticulul se va deplasa din ce în ce mai mult în sus.
4 – Se execută tragerea și se menține reticulul pe țintă.
5 – Lampa degajare este aprinsă, ceea ce înseamnă că este timpul de ieșire din traiectoria de atac.
6 – Ținta (marcată cu cerc portocaliu) este lovită
Lansare bombe
Pe măsură apropierii de țintă, reticulul apare treptat din partea de jos și se ridică spre punctul de impact calculat.
Când se intră în raza de bombardament, se aprinde semnalizarea de lansare.
În momemtul suprapunerii reticulului pe ținta, se face lansarea.
Dacă se aprinde semnalizarea pentru degajare, se îndepărteaza avionul de tintă.
Tragere în ținte aeriene
Tragerea se face folosind grila fixă pentru ținte care execută manevre rapide, peste 3-4 g (fig.1), sau folosind reticulul pentru ținte care manevrează lent (fig.2).
Folosirea reticulului se poate face și în varianta prestabilită cu distanță fixa 300 m până la țintă și reticulul în mod giro (fig3).
Lânga sistemul optic de ochire, este montată o fotomitralieră, care poate înregistra tragerile.
Imaginile folosite pentru exemplificarea functionării aparatului de ochire, au fost editate din simulatorul pentru MIG 21 bis.
Grigore Leoveanu
Bibliografie
https://chucksguides.com/aircraft/dcs/mig-21bis/#[179,%22XYZ%22,0,540,1]
https://kuknamys.cz/ProjectXX/21_Mig21PFM/DCS%20MiG-21bis%20EN.pdf