„S-a născut la data de 28.09.1934, în comuna Cioara-Doiceşti, judeţul Brăila. Amintirile copilăriei sunt legate de comuna Săhăteni, jud. Buzău, unde, în perioada 1941-1945 a urmat clasele primare la şcoala din localitate. Când prima parte a Ardealului a fost eliberată, s-a mutat împreună cu părinţii la Ulmeni, jud. Sălaj, unde a urmat, în perioada 1945-1946 clasa a V-a primară. În perioada 1946-1948 a urmat cursurile claselor 1-3 la Liceul industrial din localitatea Cehul Silvanei, în perioada 1948-1949 cursurile anului 1 al şcolii profesionale de la Şimleul Silvaniei, iar în perioada 1949-1952 cursurile anilor 2-4 la şcoala medie tehnică de minereuri Baia-Mare, devenind tehnician minier.
În anul 1950 s-a înscris la şcoala de planorism de la Sânpetru-Braşov, unde îl va cunoaşte pe marele constructor de planoare inginerul Iosif Şilimon.
La insistenţele părinţilor, care doreau ca fiul lor să devină inginer, este admis la Facultatea de Mine şi Minereuri din Timişoara şi începe primul an, dar un anunţ în ziarul local îi va schimba destinul-Şcoala de ofiţeri de aviaţie de la Focşani organiza concursul de admitere pentru personalul navigant. Fără nicio ezitare se urcă în primul tren către Focşani şi ajunge la şcoală, unde examenele începuseră şi devine elev al acestei şcoli pe care o va absolvi în data de 30 decembrie 1954, fiind repartizat pilot în cadrul R. 158 Av. Vt. R. de pe aerodromul Craiova, unde va urca pe rând în funcţiile de pilot-major, comandant de patrulă şi locţiitor comandant de escadrilă şi va zbura avioanele MIG-15 şi MIG-17.
În anul 1963 a fost admis la cursurile Academiei Militare Generale, pe care le va absolvi în anul 1966, fiind repartizat la R. 91 Av. V. de pe aerodromul Deveselu, în funcţia de locţiitor comandant de escadrilă, unde va face trecerea pe avionul MIG-21, executând primul zbor pe acest avion la data de 28.11.1967. Ulterior, va urca treptele carierei militare ocupând funcţiile de instructor cu tragerile şi lupta aeriană şi locţiitor pentru zbor al comandantului de unitate. Deoarece avea un talent nativ de a povesti, de a „diseca” faptele şi evenimentele şi de a-i îndruma, atât în carieră, cât şi în viaţă pe cei tineri, din acea perioadă îi datează porecla „filosoful”. Din dragoste faţă de profesia de pilot militar şi faţă de cei tineri, în luna decembrie 1970, când se afla în concediul de recuperare la Cabana aviatorilor din Poiana Braşov, a scris lucrarea:”Unele consideraţii personale privind trecerea piloţilor tineri pe avioanele de vânătoare supersonice”, din care cităm doar câteva rânduri:”Tânărul pilot va trebui să acumuleze un număr mare de ore de zbor până când va fi în stare să nu mai fie surprins la apariţia unui caz special, când VA PUTEA să judece situaţia creată cu rapiditate, calm, luând măsurile cele mai juste, până când VA RAPORTA conducătorului de zbor despre apariţia cazului special şi cerându-i ajutorul. Până atunci, nu raportează sau o face prea târziu, încât intervenţia conducătorului poate, cel mult, să-i salveze viaţa”.
În luna martie 1975 a fost detaşat în economia naţională şi numit în funcţia de pilot-şef al nou înfiinţatului Centru de Încercări în Zbor de pe aerodromul Craiova, având în faţă marea provocare de a forma primul detaşament de piloţi de încercare. În data de 17.06.1975 va zbura avionul IAR-93 prototipul cu S.C. numărul 001, direct în simplă comandă, acesta fiind primul şi singurul avion construit până la acea dată, avionul cu D.C. nefiind încă fabricat.
Anterior, în luna mai plecase în Anglia, la firma Rolls-Royce, pentru specializarea în exploatarea motorului Viper 632-41, care echipa avionul IAR-93, ocazie cu care va zbura, din poziţia de pilot secund, în zboruri de încercare, două tipuri de avioane, VFW Fokker 614 (trei zboruri cu o oră şi 16 minute de zbor) şi Hawker Sidley 125 (două zboruri cu 44 minute).
În data de 26.12.1975 a executat transportul avionului IAR-93 prototipul cu S.C. numărul 001 de pe aerodromul Bacău pe aerodromul Craiova, începând o nouă etapă în viaţa programului YUROM.
În anul 1978 predă funcţia de pilot-şef de încercare maiorului Ştefan Voian, fiind numit pilot-şef al Centrului Naţional al Industriei Aeronautice Române (C.N.I.A.R.), având responsabilitatea de formare şi pregătire a tuturor piloţilor de încercare din industria aeronautică.
În data de 23 august 1979, a fost capul formaţiei de 3 avioane IAR-93 care au fost prezentate în zbor în cadrul paradei aeriene organizate şi desfăşurate cu ocazia acelei zile, pilotând avionul IAR-93 prototipul cu S.C. numărul 001.
În perioada octombrie 1981-aprilie 1982 a coordonat grupa instructorilor de zbor care au făcut trecerea pe avionul IAR-93 a primilor piloţi militari din aviaţia militară.
În data de 11.09.1984, cu două săptămâni înainte de a împlini vârsta de 50 de ani şi a trece în rezervă prin pensionare, a executat ultimul zbor din carieră cu avionul IAR-93 prototipul cu D.C. numărul 002.
În întreaga sa activitate a zburat 26 tipuri de avioane şi variante ale acestora: Zlin-381, Fleet-10 G, IAK-18, IAK-11, IAR-813, MIG-15 D.C., MIG-15 S.C., MIG-15 S-102, MIG-15 Bis, MIG-17 F, MIG-21 U, MIG-21 UM, MIG-21 US, MIG-21 F 13, MIG-21 RFM, MIG-21 RFMM, MIG-21 MF, IAR-93 D.C., IAR-93 S.C., IAR-823, Zlin-726, VFW Fokker 614, Hawker Sydley 125, IAK-52, IS-28 şi IAR-831, totalizând un număr de 4423 de aterizări cu 2425 ore de zbor şi 26 de minute. Pe avionul IAR-93 a executat 553 de zboruri cu 346 ore de zbor şi 6 minute, din care pe IAR-93 cu D.C. 347 zboruri cu 180 ore de zbor şi 13 minute şi pe IAR-93 cu S.C. 206 zboruri cu 165 ore de zbor şi 53 minute. A participat la aproape toate marile evenimente din viaţa unităţilor militare de aviaţie de pe aerodromul Craiova şi Deveselu, în perioada când a fost pilot al acestora, cum ar fi, aplicaţii tactice şi convocări metodice de zbor, dislocări pe alte aerodromuri, mitinguri şi demonstraţii aeriene, zboruri de însoţire, zboruri de cooperare cu trupele de radiolocaţie, de artilerie şi rachete antiaeriene şi trupele de uscat. De asemenea, a atins calificarea de pilot militar clasa 1-a şi a fost instructor de zbor, contribuind la formarea şi îndrumarea a generaţii şi generaţii de piloţi militari.
A rămas în manuscris cartea sa de memorii, pe care nu a văzut-o publicată şi care s-ar fi intitulat „Am fost pilot de încercare”.
În întreaga activitate a fost decorat cu mai multe ordine şi medalii.
După pensionare s-a retras în casa părintească din comuna Săhăteni, judeţul Buzău, unde în luna iunie 2001 a plecat la Escadrila din Cer.”1
