Generalul Ispas (23 august 1928 – 29 decembrie 1991) s-a nãscut la Maglavit (Dolj) si a absolvit Scoala Tehnicã Aeronauticã din Medias (1948), Scoala de Ofiteri de Aviatie Medias (1950) si Academia Militarã Tehnicã. A devenit doctor în stiințe tehnice în 1981.
A parcurs toate gradele militare, de la locotenent tehnic de aviaţie şi până la general locotenent (1950-1990). A ocupat succesiv funcţiile: ing. şef al Diviziei de vânătoare Craiova (1955-1957), ing. şef la Întreprinderea de Avioane Bacău (1957-1960), ing. principal al aviaţiei militare (1960-1963), şeful Direcţiei Aviaţie din Direcţia Generală a Înzestrării Armatei din MAN (1963-1968), director general al Direcţiei generale de construcţii aeronautice (DGCA) din Ministerul Construcţiei de Maşini Grele (1968-1970); director general la Departamentul de maşini unelte, mecanică fină şi aeronautică (1971-1972), director general al Centralei industriale pentru industria aeronautică (1972-1974).
A fost prof. univ. (1975), şef de catedră (1977), şef de secţie, decan (1981) şi comandant-rector al Academiei Tehnice Militare Bucureşti; prof. univ. la Institutul Politehnic Bucureşti (1980); membru Fellow al Societăţii Aeronautice Regale Britanice (1973), membru al comisiilor de astronautică şi ştiinţa materialelor ale Academiei Române, membru corespondent al Academiei Internaţionale de Astronautică (Paris, 1991); Preşedinte al Asociaţiei române pentru propaganda şi istoria aeronauticii ARPIA; membru de onoare al Asociaţiei generale a inginerilor din România, preşedinte al Comitetului naţional român pentru activităţi aerospaţiale (CRAAS, 1991); membru al Consiliului rectorilor şi al Consiliului Superior de atestare din Ministerul Învăţământului.
A fost decorat cu numeroase ordine şi medalii Şcoala din comuna natală îi poartă numele. A participat, ca invitat de onoare, la mai multe saloane aeronautice internaţionale din Franţa (Le Bouget) şi Anglia (Farnborough). A contribuit la reînfiinţarea industriei aeronautice române moderne (1968), a cercetării ştiinţifice şi a învăţământului superior aeronautic din România după 1970, la edificarea Facultăţii de Aeronave a Universităţii Politehnice Bucureşti, a Centrului de încercări în zbor al industriei aeronautice româneşti (CIZ – Craiova, 2 1973), la înfiinţarea Întreprinderii de Avioane de la Craiova, la reorganizarea şi retehnologizarea întreprinderii de avioane din Bucureşti şi Bacău.
Opera: Sisteme de lubrificaţie, alimentare cu carburant şi fluide hidraulice pentru construcţii aerospaţiale (1976, colab.); Răcirea paletelor turbinelor de aviaţie (1978); Mecanica materialelor pentru construcţii aerospaţiale (1978, colab.); Motorul turboreactor (1980); Cosmosul-laborator şi uzină a viitorului (1984, colab.); Materiale compozite (1987); Motorul turboreactor (1991, colab.)
Bibliografie
https://aman.ro/betawp/wp-content/uploads/personalitati/I/ispas%20stefan.pdf
https://www.aviatori.ro/dict_pers.php?sel=I